Valorile nu tac !
In urma cu doua zile m-am intilnit, intimplator la una din policlinicile bucurestene cu unul din marii specialisti ai Romaniei in materie de sistematizari si management al inundatiilor. O adevarata valoare in materie. Era extrem de grabit, cu toate ca era aproape seara, oricare dintre noi gindindu-ne mai degraba la drumul spre casa la acea ora. Se grabea de teama sa nu cumva sa intirzie la facultate, unde urma sa predea studentilor din tainele ce multi ar dori sa le poata stapini. Imi spunea ca, pe parcursul unei zile intregi, se misca dintr-un colt intr-altul al orasului si uneori al tarii, fiind obligat sa analizeze, sa explice, sa apere ceea ce natura, uneori fara sa intrebe distruge.
Am remarcat in toata discutia insa, teama acestei adevarate valori umane de a se arata, de a se promova, de a iesi “in fata”, atunci cind i-am spus ca, locul domniei sale este la comanda. Ii dadeam exemplu chiar cu ceea ce spunea presedintele Basescu indeminind valorile, “societatea civila de buna calitate” care “s-a retras in cochilie”, sa revina, “sa se mai implice in viata sociala si politica”. Ii spuneam ceea ce se tot spune la televizor: c-avem o criza de valori ! Ca este nevoie ca, oameni ca dinsul sa se implice in treburile tarii.
Din pacate, am primit un raspuns care, m-a facut sa ma abtin de la a mai continua sa il indemn si eu sa faca mai mult decit face. S-a apropiat de mine si mi-a spus aproape de ureche – aducindu-mi aminte astfel de perioada cind ascultam Europa Libera - pe un ton ce parea a dori sa nu fie auzit: “NU George, nu avem o criza de valori, avem o criza de bun simt ! Nu vezi ca valoare sau nu, daca scoti capul, esti cautat imediat la dosar, esti innegrit de oricare ? Uite-te ce i se intimpla lui Nastase ! Domnul presedinte se referea numai la acele valori ce tac sau, spun cum vrea dinsul. Or, asa ceva e mai greu de gasit pentru ca, valorile nu tac !”
Zapada tabloidizata.
Nu mi-am exprimat niciodata optiunea pentru tabloidizarea sau ne-tabloidizarea presei. Chiar daca m-a interesat acest subiect, nu am considerat necesar sa imi exprim punctul de vedere. Am inteles ca fiecare face si desface asa cum doreste, mai ales ca cineva spunea ca, “in presa comerciala, nu exista morala”. Ceea ce se intimpla insa cu starea vremii si mai ales, modul in care este si a fost prezentata, a facut sa demobilizeze autoritatile locale in primul rind, transferind competentele spre autoritatile centrale, dornice de un alt subiect, altul decit "Piata Universitatii".
Prinse total neorganizate, acestea au considerat a fi cel mai bine sa interzica circulatia oriunde este frig, ceata sau zapada. Gata !
In acest an, scuza este totala ! Spre bucuria edililor bucuresteni, zapada a fost tabloidizata, motiv pentru care, nimeni nu le mai cere explicatii pentru strazile inca necuratate, primarii capitalei pregatind probabil campania electorala impreuna cu rapoartele deszapezirii.
Dar, haideti sa fim drepti cu noi, este oare aceasta o iarna in Bucuresti ca-n ’54 ? Luati doar arhiva ultimilor 22 de ani si vedeti grosimea stratului de zapada sau, perioada in care Bucurestiul era inzapezit. Diferenta a fost ca, in toate iernile de dupa ’89 autoritatile locale isi preluau atributiile cu mai multa sau mai putina responsabilitate, curatind zi si noapte, cu tractoare, lame si perii, strazile capitalei. Strazile bucurestiului astazi sunt pline de zapada. Pe strada pe care locuiesc, de exemplu, nu s-a intrat cu absolut niciun utilaj de deszapezire, de parca deszapezirea ar trebui facuta de secretarul arestat in urma cu 5 zile. Am fost din pura curiozitate in sectorul 2, 3, 4 si 5. In sectorul 6 nici n-am mai reusit sa ajung. Se asteapta probabil, sosirea autoritatilor centrale. Sunt convins insa ca, toate sectoarele vor raporta efectuata deszapezirea si vor avea "topit" bugetul pentru deszapezire, odata cu topirea zapezii. Si asta, ca sa nu ma mai intrebe nici dl. Prefect si nici maestrul Cristoiu, “Cum fura primarii ?”, asa cum m-a intrebat mai deunazi intr-o emisiune si, sa nu ne mai miram de ce Romania cheltuie cel mai mult pentru deszapezire intre toate statele europene.
Intrebati Prefectura, cea care ar trebui sa stie.
Vindem marmura dupa fatada bancilor ?
Spuneam in urma cu putin timp ca, pentru revenirea economiei ar trebui sa se inceapa de acolo de unde s-a pornit si criza, de la banci.
Ma vad obligat sa reiau – cu ocazia activarii la sfirsitul lunii Ianuarie a noilor norme BNR - acele afirmatii. Aminteam atunci de vestitul regulament BNR din toamna lui 2008, cind bancile au sistat brutal, orice creditare, o lunga perioada clientul bancilor devenind statul. De asemeni ca, sistemul bancar ar trebui sa isi revada intreaga activitate, intregul comportament. Si asta in conditiile in care, cu sprijinul BNR, Romania a dus o politica de capitalizare accelerata a tuturor bancilor. Si ma intrebam: unde au ajuns ? Au ajuns sa aiba bulevarde intregi de banci, cu fatade marmorate, cu multi functionari, dar cu din ce in ce mai putini clienti. Mai este putin si, doar daca intri sa dai buna ziua la o banca, ti se ia un comision din cont. Orice serviciu este platit, cu toate ca, aceeasi banca, in tara ei, a uitat de cind nu mai percepe comisioane pentru acel serviciu. Iar acesta era doar un exemplu. Bancile isi ascund pierderile si isi creaza confort pe seama comisioanelor si dobinzilor clientilor.
Noile norme ce intra in vigoare la 31 Ianuarie 2012, restrictioneaza imprumuturile indiferent de destinatia sau beneficiarul lor, creditarea urmind sa devina un vis pentru tot mai multi dintre romani. NU vorbim aici de statul roman care are regim special.
Si atunci, cum ramine cu profitabilitatea sistemului bancar care, va fi nevoit sa concedieze din personal, sa creasca nivelul comisioanelor, sa renunte la plimbari, pierderi, s.a.m.d. ? Urmeaza oare in urmatoarea perioada decapitalizarea accelerata ? Sau vindem marmura dupa fatada bancilor ? Daca mai este cineva curios sa afle, trebuie sa mearga-n piata unde va afla ca, nici leusteanul nu mai merge !
Cu “simpatie”, pentru Mark Gitenstein.
Inainte de 1989 romanii aveau foarte mare incredere in “Vest”. Asa se spunea in acea perioada “Vest” sau “Occident”. Spre deosebire de “fratele” nostru URSS - tratat cu multa antipatie - existau chiar natiuni pentru care simpatia era oarba, peste 80% dintre conationali manifestindu-si sentimentele de incredere si apreciere profunda in state precum Franta, RFG sau SUA. Tin minte ca, la un studiu de piata facut imediat dupa Revolutie, Statele Unite erau pe primul loc la aceste capitole. Asa cum insa cu totii stim, increderea si simpatia unui popor fata de o alta natiune, are aceleasi caracteristici precum fata de un individ: este un sentiment ce se capata foarte greu, in timp si, se pierde foarte usor, total sau partial, functie de gesturile sau informatiile ce parvin in legatura cu acesta.
Dar cind citesc despre felul in care isi promoveaza interesele economice (apropo de Bechtel, F16, Proprietatea, etc.) sau despre ingerintele in politica de cadre a Romaniei, prin vocea cea mai reprezentativa a Statelor Unite in Romania, ambasadorul Mark Gitenstein - oare ce mai simt romanii ? Sau cind distinsul diplomat compara Romania cu Siria si, ne transmite cu optimism faptul ca, “este un semn al progresului faptul ca oamenii isi pot exercita dreptul de a avea pareri diferite fara a se teme ca vor fi impuscati” ?
Poate va face cineva, din nou un studiu de piata...
Dincolo de aparente.
Am auzit multe comentarii Pro si Contra in legatura cu protestele de la Piata Universitatii. Unii spuneau ca “ne facem de ris”, altii ca acolo “sunt oameni manipulati”, altii ca “protestele nu vor duce la nimic”, altii ca “acolo sunt oameni de ultima speta”. Si inca multe
pareri, chiar mai multe decit despre fotbal. Mi se parea ca lumea inca NU stie ce vrea si ca multi sunt subiectivi. Mai mult, aveam impresia ca palavragim foarte mult, dar facem foarte putin. Mai ales atunci cind majoritatea ne intrebam "de ce nu ies romanii-n strada ?"
Curios (din fire), intr-una din seri am luat-o pe jos si am ajuns prin strada Edgar Quinet exact in sufletul protestatarilor. Am dorit sa nu fiu remarcat de nimeni, dar sa pot vedea cit mai mult, in special la ce fel de oameni sunt acolo. Mi-am pus o sapca cu urechi, astfel incit nici frate-miu nu cred ca m-ar fi remarcat. A fost pentru prima data dupa 1990 cind am vazut cum oameni pe care ii poti intilni prin biblioteci, prin primarii, prin parcuri, la teatru, la policlinica sau chiar in piata protestau. Oameni de calitate, unii chiar sot-sotie, tata-fiica si chiar de unul singur, au iesit impreuna pentru a protesta. Respect pentru ei ! A fost cu atit mai impresionant cu cit ponderea acestora in grupul de protestatari era majoritara. Urmau tinerii, ultrasii si oamenii mai amariti, stind cu totii in fata jandarmilor. Cinci categorii sociale diferite si bine definite in multimea de la Piata Universitatii. Dincolo de aparente insa, ei aveau ceva in comun: traiau in Romania involuta a anului 2012 si strigau la unison “Jos Basescu !”. Bineinteles, jandarmii n-aveau voie.
