In(eficienta) primarilor (2)
Intorcindu-ma la tema eficienţei şi mai ales, ineficienţei primarilor, trebuie să menţionez în primul rînd că, adminstrarea corecta a domeniului public, crează direct şi indirect rezultate cu impact asupra calităţii întregii vieţi a comunităţii, pe lînga venitul comunitar. Si aici NU vorbim nici de noul Pasaj Pipera şi nici de Pasajul Basarabi. De mentionat este şi avantajul ca, încasările din admnistrarea domeniului public, nu sunt percepute ca o taxă, care sa crească gradul de impozitare ci, ca un preţ plătit autorităţilor locale pentru un serviciu primit. Si pentru că aşa este, ar trebui chiar să se treacă la desconcentrarea serviciilor publice şi înfiinţarea unora noi, prin descentralizarea administraţiilor locale si desprinderea acestor servicii ca institutii subordonate lor, preocupate exclusiv de o anumita activitate, producîndu-se astfel şi descentralizarea tehnica dorită ca şi eficientizarea activitaţii. In prezent, o administraţie se ocupa de străzi, asfaltare, deszăpezire, curătenie, parcări, semafoare, etc. sau – daca vreti – nu prea se ocupă, invocind, uneori cu zgomot, autonomia şi dreptul cetatenilor de a decide.
Asa este, Carta Europeana a Autonomiei Locale – Strasbourg-1985, denumeşte autonomia locala ca “dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice”. Si aici mă opresc spunînd că, autorităţile admnistraţiei publice locale au avut pînă acum dreptul dar, nu au avut capacitatea, motiv pentru care, administraţia centrală trebuie sa intervină ajutînd astfel colectivităţile locale la dezvoltarea proprie. Asta înseamnă ca guvernul, indiferent cel care ar fi, să creeze prin pirghii si mecanisme cadrul dezvoltării armonioase a tuturor localitătilor, în conditii de autonomie locală.
In timp ce se dezvoltă localităţile, vom constata că, nu mai este posibil ca întreaga viaţă a unei comunităţi să o laşi pe seama unei singure administraţii, chiar dacă ea este denumită “a domeniului public”, de exemplu. Pentru activităţi precum parcarea, publicitatea exterioară, colectarea deşeurilor reciclabile, agreementul şi multe altele, se poate trece imediat la descentralizare, consiliile locale urmînd sa fie directionate prin reglementări, spre activitati publice eficiente, producătoare de profit pentru comunitate. In acelasi timp, reglementările cuprinse în legislatia privind Parteneriatul Public Privat, cu completările si modificările aduse, cît si prevederile legilor privind Administraţia Publică Locală si a Finanţelor Publice, crează premisele desfăşurarii unor activităti profitabile la nivelul tuturor colectivităţilor locale.
Trebuie precizat totodată că, prin desprinderea acestor activităţi din cadrul actualelor autorităţi publice locale cît si prin autofinanţare, crearea noilor instituţii nu va duce şi la alocarea de noi fonduri bugetare. Trebuiesc însă reglementate activităţile, prin norme specifice (inclusiv tarife), parametri de eficienţă şi regulamente pentru fiecare dintre instituţii, în vederea direcţionării consiliilor locale acolo unde se doreşte, spre o corectă şi mai ales transparentă administrare. In sfirşit, mai trebuie ca un organism sa urmarească modul de aplicare şi rezultatele obţinute de acestea. Pentru că, daca se vrea - domnilor primari - vor fi într-adevăr rezultate, despre care voi scrie in articolul ce va urma.
(In) eficienta primarilor(1)
Problemele colectivităţilor locale, au făcut nu o singură dată subiectul studiilor sociologilor sau ale lucrătorilor din Administraţia Locală. Astfel, s-a constatat că, în general, sondajele au evidenţiat pe primele locuri între nevoile comunităţii asfaltarea drumurilor, alimentarea cu apă, construcţia de locuinţe, curăţenia şi altele. Din motive electorale sau chiar subiective, personale (!!!) (în strînsă legătură cu legislaţia anticorupţie uneori) majoritatea edililor, odată intraţi în primării, şi-au făcut ca priorităţi rezolvarea tocmai a problemelor reeşite în sondaje pe primele locuri, devenind primari-prizonieri ai sondajelor şi cheltuirii, fără eficienţă a bugetelor. Ba mai mult, au conceput planuri de dezvoltare radial progresivă (de la centru spre periferie) nerealizînd că, direcţia ar fi trebuit să fie exact inversă. Si aceasta din simplul motiv că, indiferent de voinţa noastră, datorită amplorii pe care o ia economia de piaţă şi datorită investiţiilor societăţilor comerciale, centrul se dezvoltă, acestea contribuind totodată la igienizarea zonelor centrale ale oraşelor.
Drumurile multor oraşe şi comune au rămas însă la fel, iar la programul de alimentare cu apă al ţării - ca un singur exemplu, încadrat la calitatea vieţii - administraţia locală a contribuit cu doar 2% din valoarea lucrărilor. în 23 de ani, această abordare s-a dovedit greşită, ineficientă şi chiar imposibilă uneori, în primul rînd din lipsa resurselor financiare. Atunci cînd eram primar de sector, Primăria Capitalei strîngea bănuţii proveniţi din taxe, aruncîndu-ne (Pardon !), am vrut să spun alocîndu-ne la sectoare, atît cît să putem plăti salarii şi, doar un pic mai mult decît atît. Asta pentru a nu mă întrebă cineva, “Dar dumneata ce ai făcut ?” şi mai ales pentru că, situaţia de astăzi este cu totul alta, bugetele sectoarelor Bucureştiului, concurînd bugetele celor mai mari oraşe ale ţării.
Ca şi într-o familie, comunitatea locală care doreşte să construiască ceva în condiţii de autonomie locală, trebuie mai întîi să îşi cîştige şi să îşi economisească banii pe care i-a produs. Se spune că un primar bun, este cel care ştie să administreze eficient domeniul public şi care ştie să creeze venit comunitar. Din păcate, nici primarii Bucurestiului – toţi, cei de azi sau cei de ieri - dar nici cei din ţară, nu au dovedit pînă acum aşa ceva. Iată o temă de campanie, pe lîngă "întrebările de campanie pentru candidaţii la alegeri", ce se regăsesc deja pe blogul meu http://blog.georgepadure.ro/ . Faptul că - aşa cum arătăm mai înainte - priorităţile edililor au fost cele reieşite din sondaje şi mai ales cele dorite (!!!), a făcut ca o serie de activităţi şi servicii publice să fie efectiv neglijate. Întrebarea care ar trebui să ne-o punem astăzi ar trebui să fie: nu cumva au fost neglijate activităţile aducătoare de profit şi respectiv de fonduri, necesare tocmai priorităţilor din sondajele “capcană”? Dar despre acestea, într-o postare viitoare.
Oprescu, “cel bun”
Mă preocupă tot mai mult soarta Bucureștiului, în condițiile în care constat că singurele lucruri făcute pentru dezvoltarea orașului, de către administrația capitalei, (aceea care a fost) în ultimii douăzeci de ani, sunt Stadionul Național, Pasajele Basarab și Pipera și Centrul Istoric. Mulți vor spune că, nu este adevărat, deoarece s-au construit multe blocuri de locuințe, birouri și mall-uri. Toți aceștia însă se înșeală pentru că, dacă nu erau privații, firmele care să dezvolte orașul în diferite locații - multe igienizîndu-le totodată – vedeam în București și astăzi, ceea ce se putea vedea imediat după ’89. Luați Bucureștiul “la picior” de-a lungul și de-a latul ! Și buget, slavă Domnului, a fost !
Spuneam odată că, valoarea omului politic NU este dată de discurs ci, de faptele și realizările lui. În cazul primarilor, mai mult ca la orice altă funcție, este extrem de important ce lasă în urmă. Cît mă privește, atunci cînd am părăsit primăria am putut lăsa foarte puțin (Piața Matache, sistematizarea Banu Manta, etc) în urma mea, deoarece totul era centralizat la nivelul Primăriei Capitalei, primarii de sector fiind cei care oficiau căsătorii, în principal. Se spune că Sorin Oprescu (chiar dacă deocamdată aleargă singur) este de departe cel mai bun primar pe care l-a avut Bucureștiul. Într-adevăr el ne-a promis multe, inclusiv autostradă suspendată, totul raminind insa la nivel de promisiune. Îl cunosc pe Sorin care, mi-a fost și contracandidat si pot spune ca, este un băiat bun ! Dar de la a fi băiat bun, la a fi primar bun, e cale lungă. Și aici rezidă problema noastră, una în plus, pentru care valorile au o lehamite de a privi înapoi. Faptul că, atunci cînd comparăm, nu recunoaștem adevărul și valoarea celor care într-adevăr au făcut ceva pentru noi, mințindu-ne și pe noi, dar și pe alții. Asa cum nu recunoaste Sorin cind se lauda cu proiectele altora.
Pînă și președintele nostru ne-a învățat că, atunci cînd unul a fost bun, trebuie să recunoști. Așa se face că Băsescu a recunoscut public că, “Năstase a fost cel mai bun Prim-Ministru”. Problemele lui - mai mici sau mai mari – coapte la foc mic, sunt cu totul altceva, acel “ceva” care poate pus într-o balanță (care să nu fie “defectă”), nici măcar nu va reuși să fie sesizat. Ce-i drept, depinde și de cel ce “cântărește” ! Cît privește capitala, cu speranța că nu voi fi introdus fără să mi-o doresc în activiștii PDL, trebuie să recunosc (în calitate de fost primar) faptul că, Videanu a fost (pînă acum) cel mai bun primar. Pentru că, tot ce menționam mai sus și, mai mult decît atît – plecat la Nice sau la Dubai, cu și fără “bube” – el este cel care a știut să organizeze, care a demarat lucrările - cel ce i-a urmat nefăcînd altceva decît să monitorizeze. Iar acesta a fost Sorin Oprescu și armata lui de consilieri. Bine, consilierii au făcut și altele, dar despre acestea într-o postare viitoare.
Nu-i prostie, e hotie !
Referitor la deszăpezire, am auzit foarte multe epitete, clasificări și învinuiri pe parcursul ultimelor zile, toate adresate pe de o parte “beneficiarilor direcți” - celor ce au rămas înzăpeziți - iar pe de alta, aleșilor locali. S-a vorbit de superficialitate, neglijență, lene (ce nu mai poate fi plătită), lipsa dotărilor, etc. În condițiile în care România se apropie de a își declara primii 100 de morți ai iernii 2012 și ai statului (ne)social, mulți dintre cei ce acuzau - îndemnau populația la participare, la pusul mîinii pe lopată pentru deszăpezirea localităților. Se clama “solidaritatea”, taxele și impozitele plătite de noi toți, fiind uitate de reclamanții aleși. Că doar e criză ! În trecut se vorbea de muncă patriotică sau munci agricole. Am auzit unii vorbind chiar de prostie din partea primarilor că, nu și-au făcut din toamnă un plan de deszăpezire. Cine este curios, să meargă însă să viziteze străzile celor pe care i-au ales, poate îi vor vota în vară înc-o dată. Acele străzi, sunt primele curățate.
Este revoltător ceea ce vedem că s-a întîmplat în țară și chiar aici, lîngă noi, pe străzile secundare ale Bucureștiului, nefiind nici vorbă de “superficialitate, neglijență, lene sau lipsa dotărilor”. Și nici vorba de "prostie".
Prefecții, care ar trebui să cunoască modul în care autoritățile locale au obligația să rezolve această problemă – înzăpezirea – ar trebui să fie oarecum îngrijorați de ceea ce va urma atunci cînd zăpada se va topi. Toți zicem că vor urma inundațiile. Înaintea inundațiilor însă, va urma nota de plată pentru deszăpezirea neefectuată. Pentru că, făcută sau nu, deszăpezirea se raportează pe bază de Raport zilnic “efectuată”, uneori semnînd și un martor pe raport. Că doar cei ce “deszăpezesc” sunt într-o totală cîrdășie cu cei ce le-au atribuit contractele prin “licitație”. Dar ce ar fi ca, prefecții să ceară imediat primarilor și șefilor consiliilor județene rapoartele de deszăpezire ? Acum, pînă ca zăpada să se topească, “topindu-se” astfel și bugetele comunităților locale. Pentru a nu spune mai tîrziu, cu alte cuvinte, “Prinde orbul, scoate-i ochii !” sau “Nu-i prostie, e hoție !”.
