George Padure – Blog Oficial
30Mar/120

Dac-ar fi dat si ciinii spaga !

 

Nu este greu de observat că, acele activități ce nu produc sau, care produc doar pentru cetățean, fără să cointereseze ordonatorul, sunt efectiv lăsate de izbeliște. Pistele pentru bicicliști, toaletarea arborilor, câinii vagabonzi, sunt doar câteva dintre aceste activități, pe care edilii orașelor și le amintesc  în campaniile electorale sau atunci cînd mai apare cîte o știre despre vreunul mîncat de cîini sau, vreun autoturism lovit de vreun copac uscat. De altfel, chiar și la un alt capitol – fondurile europene - acesta este principalul motiv pentru care cei în măsură să o facă, nu au reușit mai nimic  și asta, pe lîngă nepriceperea subordonaților în a întocmi dosarul.  Lipsa profitului sau măcar a unei “saramuri”, după cum îmi spunea unul dintre aleși odată, este motivul care pur și simplu, pe edilii români îi demobilizează.

 Ar trebui însă, să pornim de la statistica ultimilor 23 de ani pentru a decide - cu sau fără profit - că, trebuie rezolvată această problemă, cea a cîinilor vagabonzi. Pe lîngă statistica celor mușcați și omorîți de cîini, cereți ambasadelor și imaginile  – atîtea cîte au fost ele, reprezentative pentru România - cu bieții cîini umblînd pe străzi după mîncare, imagini care împreună cu cerșetorii, aurolacii și spălătorii de parbrize, au făcut înconjurul lumii. Introduceți-le apoi și pe ele în statistică după care, încercați să cuantificați pagubele lipsei de decizie. La final, faceți o socoteală cu ceea ce s-a încasat nejustificat (!!!), de exemplu, doar în această iarnă la “deszăpezire” și, vă veți da seama că s-ar fi putut rezolva de mult toată această problemă. Situație pe care acum, după 4 ani, înainte de campanie, Sorin Oprescu ne promite – scrîșnind din dinți, strîngînd din buze și din ochi - că o va rezolva, “acuma, pînă’n vară !”.

Și nu este doar el ! Orașele sunt pline și nu trebuie decît să-ntrebi pe la spitale - cîți au mai fost mușcați ? Chestiunea ține de mentalitate și, cu toate că pînă și sondajele arată că, pe primele locuri între problemele locuitorilor marilor orașe și mai cu seamă ai Bucureștiului, se află problema cîinilor vagabonzi, cu excepția montării belciugelor din urechi la cei castrați, mare lucru nu s-a făcut. Și spun că ține de mentalitate, imaginîndu-mi cum urcă orice primar dimineața în mașină, cu gîndul la ședințe, bugete, achiziții, borduri și termoizolări, uitînd de cîini sau de promisiuni electorale. Mai ales că, adăposturile pentru animalele fără stăpîn, este o chestiune grea și delicată care, odată ș-odată, tot se va rezolva. Altfel, ne mănîncă cîinii !  Și adevărul este că, n-am rezolvat noi problema locuințelor pentru oameni, darămite niște adăposturi pentru bietele patrupede, bugetele alocate în toți acești ani pînă acum, fiind doar de cîteva zeci de milioane de euro. La cît de mulți au fost cei „sensibili” la cîinii vagabonzi si fondurile alocate lor, nici n-aveai cum să le rezolvi !

Dar, tot adevărat este că, dacă cineva ar fi răspuns cu libertatea pentru morți, iar administrațiile si primarii ar fi despăgubit pe fiecare dintre cei mușcați de cîini, problema cîinilor vagabonzi era încă de mult rezolvată. Și, poate ar mai fi fost o cale: dac-ar fi dat și cîini șpagă !!! Ehe … !!!

Comentarii (0) Trackbacks (0)

Niciun comentariu


Leave a comment

(required)

Niciun trackback.