George Padure – Blog Oficial
27Apr/120

Cine este Pacaliciul ?

 

Se tot vorbeste de reformarea partidelor, de primenirea clasei politice, de innoirea ei, de atragerea valorilor, etc. Se pomeneste de competitie, de pregatire, de sondaje, fiind cautati chipurile cei mai buni candidati, pentru a reprezenta diferitele formatiuni politice la alegerile locale. Cei-mai-buni ! Au fost cautate toate soiurile de persoane, unul mai frumos ca altul, sa nu-i miroasa gura, cu priza la alegatori, cu darul de a vorbi, de a zimbi si de a cistiga fotoliul de primar. S-a verificat si lista de celebritati, l-au intrebat pe Tiriac si Arafat si cred ca, daca ar fi trait Amza Pelea era sigur si el printre cei vizati.

Pe de alta parte candidatul a fost analizat sa nu cumva sa aiba limba prea ascutita sau necatifelata. Sa faca ceea ce i se spune, sa fie membru al “clubului” si, cel mai important, sa nu tradeze. Totul a fost analizat, niciun detaliu al personalitatii viitorului primar nu a fost lasat de izbeliste. Ca o paranteza, adevarul este ca, in multe cazuri personalitatea sau, mai bine zis caracterul este mai important decit competenta. Si, doar nu stam acum in loc de competenta ! Important este sa fie “baiat de baiat” !

Din pacate, ceea ce am vazut ca s-a intimplat in ultima luna la unele partide, nu este altceva decit o incercare de a pacali electoratul si nicidecum o selectie de candidati. Nu s-a uitat nimeni la competenta ca nu intereseaza. Capacitatea sau pregatirea candidatului, “dosarul”, “mapa” sau istoricul lui,  experienta pe care o are in administratia locala, provenienta averii sau daca a stat sau nu prin puscarie de exemplu, sunt chestiuni facultative. Banul a fost intr-adevar un criteriu pentru multi sefi de organizatii. Dar cine sunt pina la urma noii politicieni ??? In majoritatea lor, candidatii favoriti din toata tara sunt actuali primari, masura fiind datorata si faptului ca pentru prima data in originala noastra democratie romaneasca, cineva a decis ca aceste alegeri sa fie facute dintr-un singur tur, fiind considerat ales cel care are cel mai mare numar de voturi. Si gata, ai ajuns primar !

 Ca acest lucru poate insemna ca primarul a fost ales de doar 10-15% dintre alegatori, nu-si da nimeni seama. Incet, incet terminam noi si cu democratia asta ! Ca doar e criza, prea mare cheltuiala pentru 2 tururi ! Pentru a se intelege mai bine, daca ar fi fost asa si in anul 2004, presedintele ales ar fi fost Adrian Nastase si nu Traian Basescu. Bine, dar atunci era 2004 si am evoluat ! Cit ne priveste, nu trebuie sa uitam nici vina pe care o avem noi, cei ce votam, de fiecare data uitindu-ne ba dupa un ardei iute, ba dupa o “gogoasa” dulce. Se pare ca pliciul si panseluta vor fi acum la mare cautare. Culorile rosu, bleu (sa exprime speranta), sunt si ele foarte importante. Unii folosesc portocaliu, altii verde fara sa isi dea seama ca, amestecate dau in cacaniu.

 Se pregatesc campanii fara niciun fel de strategie, de programe sau de studii ale problemelor alegatorilor. Se fac sondaje, discutii, sedinte peste sedinte si mai ales negocieri asa cum stiu doar ei. Se spune ca se dau si bani (???), dar eu nu cred. Tradari peste tradari, toti fiind inghesuiti acum prin organizatii doar, doar vor cistiga vreun loc. Nu se mai tine cont ! In cele mai multe cazuri, acum pentru partide nu este important ce va face viitorul primar pentru oras sau pentru capitala in urmatorii patru ani, ci sa cistige. Nu este important ca partidul sa fie reprezentat de cei mai buni, de cei care ar putea face ceva pentru cetate, ci de cei care ar putea sa ne pacaleasca. Problemele noastre - ale cetatenilor - ciini, curatenia, traficul sufocant, coruptia si birocratia din administratie, gropile, urbanismul, dezvoltarea oraselor, NU sunt si problemele lor. Astazi, problema lor este de a ne pacali inca o data, de a ne convinge sa ii votam si de a gasi pe cel ce corespunde “portretului robot”, facut insa de ei si nu de noi. In mod obiectiv sau nu – in special la aceste alegeri - nu s-a cautat un candidat, s-a cautat un Pacalici ! Cum cetateanul este sigur pacalitul, ramine sa vedem pe 10 Iunie cine este Pacaliciul.

19Apr/120

Indexul saraciei noastre

 

Foarte multe sunt temele de dezbatere publică - politice, dar mai ales economice - din ultimii ani, intr-adevăr multe special lansate pentru a crea ceea ce unii numesc “perdele de fum” in detrimentul celor care ar trebui cu adevarat dezbătute. La “Ora de business” a lui Moise Guran, vedem de multe ori ceea ce ne interesează, ceea ce afecteză pozitiv sau negativ buzunarul românilor în special. Dar atît renumitul specialist cît și oricare altul nu îi mai auzim vorbind deloc despre indicele prețurilor de consum în România si măcar cum ar putea sa funcționeze acesta. Cei care ar trebui în primul rînd să urmărească acest mecanism – pentru că, asta ar trebui să fie – sunt sindicatele, organizații care sunt create și pentru a milita pentru protecția socială românilor. Probabil însă că există atît de multe probleme, încît despre indicele prețurilor de consum nu mai rămîne timp, protecția salariilor ce ar trebui să fie echilibrate prin acesta rămînînd doar pe hîrtie. Sau, poate nici măcar acolo ! 

 Singura țară care deține o asemenea legislație – de protejare a salariilor și pieței prin mecanismele indexului de consum - în Uniunea Europeană este Belgia care, începînd cu 1986  o aplică cu succes. Salariile sunt automat cuplate, prin lege, la evoluția unui index, care nu este altceva decît procentul cu care crește în fiecare lună “coșul lunar”. Atunci cînd nivelul creșterii ajunge să depășească 2%, criză, necriză, automat salariile cresc cu aceeași valoare. Pînă la 2% salariile rămîn neschimbate. Sistemul se aplică la orice lucrător din sectorul public, pentru sectorul privat, fiind Comitetele Paritare ale diferitelor ramuri ale economiei care stabilesc mecanismul indexului. Indexarea NU se aplică și comisioanelor sau procentelor acordate unor salariați. Se stabilesc care sunt produsele și serviciile coșului lunar, acesta fiind format din prețul a 480 diferite articole și chiar dacă indexul produce inflație, el o și repară. Totodată indexul de consum este cuplat la indexul de sănătate, care spre deosbire de cel de consum, înregistrează prețurile cîtorva articole cu directă răsfrîngere asupra sănătății ca, țigările, alcoolul și benzina. Pe lîngă faptul că, legea nu permite producătorilor și companiilor indexări ale prețurilor mai mari decît cele două indexuri, indexul de sănătate acționează anual și asupra nivelurilor chiriilor, ele crescînd atît cît le este permis de lege, o singură dată pe an. Iată ce înseamnă protecția cetățenilor într-o țară, tot europeană care denumește index (de la ’a indexa’), ceea ce noi denumim indice.

Astfel, cu excepția guvernului Năstase care a încercat să intre în acest mecanism, în special în ceea ce privea salariile celor din învățămînt, orice alt guvern a transformat indicele prețurilor de consum într-o chestiune pur statistică, așa, ca să avem ce urmări, să ne corectăm inflația și nivelul obligațiilor la bugetul statului. Chiar dacă la noi coșul lunar conține 1790 de articole (că deh, noi suntem “buricul pământului”), înregistrările sunt folosite doar pentru corectarea inflației și rareori a nivelului salariilor.  

Indicele lunar al prețurilor de consum ar trebui să fie însă o pîrghie de control corectă și echitabilă pentru toți partenerii implicați: cu cît vor crește producătorii prețurile, cu atît ei însăși, vor trebui să își plătească angajații mai mult. Fără acesta angajatul este permanent neprotejat în fața inflației, indicele jucînd rolul unei “umbrele”. Dar aceasta probabil, atunci cînd și România se va dori a fi un stat măcar echitabil cu cetățenii lui și nu neapărat “perimatul” stat social ce “nu mai este un termen viabil”, după cum ne spunea președintele Băsescu în urmă cu un an. Iar pînă atunci, coșul și indicele lunar al prețurilor de consum, nu va reprezenta pentru noi altceva decît un index, indexul sărăciei noastre. Pentru că astăzi sărăcia se indexează ! 

12Apr/120

Stiloul si cutitul domnului Chiliman

 

Nu aș fi scris aceste rînduri dacă nu l-aș fi văzut pe dl. Chiliman atît de răscolit de pierderea fotoliului de președinte al organizației București a PNL, punîndu-și atît el cit și Moisescu toți gealații care-i au prin presă la luptă cu subsemnatul de teama pierderii fotoliului de primar in favoarea mea, eu personal, neavînd însă cunoștință de acest fapt. Deci, liniștiți-vă !!!

Spectacolul făcut de domnul primar m-a făcut să-mi reamintesc atunci cînd, în urmă cu 7 ani, considerînd că fac un gest firesc de curtoazie, ca de la un fost primar la actual primar, am gravat pe un stilou Mont Blanc aurit numele Andrei Chiliman și am încercat să îl vizitez, fără să doresc să îi cer ceva ci, foarte simplu, să îl salut, să-i dau cadoul și să îl asigur de întreaga mea disponibilitate de colaborare în caz de nevoie. Din păcate, secretara mea pe vremuri și aceași la acel moment, dna Lucica, mi-a transmis că, “a spus primaru’ să veniți la audiență dacă vreți să vorbiți cu dînsul”. (Sîc !) Abia peste alți 5 ani a trebuit să merg la primărie, de această dată cu treabă, luînd stiloul din nou cu mine (fiindu-mi imposibil datorită gravurii să cadorisesc pe altcineva), reușind  în sfîrșit să îl întîlnesc după o așteptare de o lună și să i-l dau, ocazie cu care mi-a mulțumit, stiloul meu făcîndu-i mare bucurie. „Vai, vai, vai dom’ primar !”, zise Chiliman.

Am povestit acest episod acum pentru că am revăzut aceleași trăsături de caracter cu ocazia demiterii lui, la un om ce se pretinde de familie nobilă, afișîndu-și comportamentul necontrolat, uitînd că și în 2004 și în 2008 a fost ales sub culorile PNL, pe baza unui vot negativ și nicidecum datorită competențelor proprii sau, la al doilea mandat grație campionatului de plantat (și încasat) panseluțe, de exemplu, pe care, într-adevăr l-a cîștigat la nivel național. Am văzut politicieni de statură cărora partidul le-a luat toate funcțiile, atât în partid cît și în stat, dar care au știut să se comporte cu mult mai multă demnitate decît această viță “nobilă” care, s-a crezut că e Messia liberalilor. Iar dacă vorbim de caracter, poate tocmai acela care a spus că nu dorește să-și spele rufele cu Chiliman în public, a dovedit decența. Ce ziceți ?

Pentru că, ce ar fi însemnat ca partidul făcînd apel la diverse instituții – contaminînd cu „boala solomonilor” toata capitala - să îi arate acestui primar căruia nu ii plac “politicianismele” că, sub preșurile multora dintre birourile primăriei de la 1 este mizerie, în opt ani încă nemăturată, în multe cazuri chiar cu nuanțe penale. Și nu vorbesc aici doar de secretarul Bogdan Grigorescu arestat în urmă cu 2 luni și nici de cei de arestați în 2009 de la Poliția Locală ci, de o serie de situații din activitatea curentă cu legătură strînsă si directă la „licitații”, imobile, grădinițe, panseluțe (mai nou lalele), sediu, borduri, apartamente, achiziții și multe altele. Mai ales că, din ceea ce am înțeles domnul Chiliman ar fi dorit să știe toate motivele retragerii sale de catre conducerea PNL din față, de la vîrful capitalei - lăsîndu-l în continuare candidat la votul negativ al bucureștenilor și la bugetul anual de 1 miliard de euro al sectorului 1 - reclamînd, din nou lipsit de caracter că a primit “un cuțit în spate”. Ehe…, domnule Chiliman, așa cuțit în spate și-ar fi dorit și Solomon de la Craiova cîndva ! Se vede clar că nu prea știți  care-i treaba cu „cuțitul” !

3Apr/120

Dovediti ca va iubiti tara !

 

De la cel mai înalt nivel, se face uneori apel la români să-şi iubească ţara şi să vadă partea ei frumoasă. Am auzit-o pe Elena Udrea, pe Flutur și chiar pe Traian Băsescu. Cei care le cer aceasta nu înţeleg însă că, românii nu s-au săturat de ţara lor, ci unii, de sărăcie și lipsa de speranță iar alții, de apucăturile şi anormalitatea existente aici. Aproape nimic nu mai funcţionează corect şi firesc. Regulile nu mai sunt reguli nici măcar pentru cei care le fac. Realitatea socială este evidenta. O ţară cu atâţia inşi capabili pe la toate partidele şi chiar în societatea civila este dezamăgită şi pesimistă din pricina lucrurilor pe care le văd întâmplându-se, dar şi din pricina celor simţite direct. Românii, cărora li se promite în fiecare campanie electorală şi apoi în fiecare an că va fi mai bine, au fost minţiţi, iar minciunile au fost acoperite prin deturnarea atenţiei către faptele diverse etalate pe prima pagină sau cu sloganul, “Să trăiți bine !”. Mulți au început să întrebe, “Unde, în ce țară ?” iar asta fără legătura cu PDL, PSD sau PNL, ci în legătură cu calitatea vieții si cu speranța multora dintre ei.

Mai mult, aud în ultima perioadă că, sunt tot mai mulți care, fără să poată spune că sunt dezamăgiți de felul în care trăiesc si, repet, chiar fara sa fie in opozitie cu puterea, declară public dorința de autoexil. Pînă acum, exista o teamă de a te arăta lumii că nu-ți mai place în propria țară. Teama venea de la acuzațiile făcute unora, imediat după momentul ’89 de a nu fi rămas aici, să sufere, de a nu fi mîncat salam cu soia, dar care acum, sunt dispuși să-și lase porția chiar și lui Jeffrey Franks, căruia - am văzut cu toții - a început să îi placă aici, în România. Capsunarii cu treaba lor, dar faptul că NU aventura îndeamnă la plecare sau că, partea economică este cea care dezamăgește, trădează mai mult ca oricînd drumul greșit pe care România îl parcurge. Cu alte cuvinte: “Trăiesc bine, dar emigrez !”. Poate chiar acest lucru ar trebui să fie cel mai îngrijorător - cel puțin pentru cei aflați astăzi la putere - faptul că la tot mai mulți, substratul acestei manifestări de autoexil, este chiar comportamentul actualei puteri.

Sunt convins că, mulți dintre cei ce reprezintă astăzi puterea se miră și se întreabă “Dar ce ar trebui să facem, frate ?” Într-adevăr, este extrem de dificil, la cît de mult s-au încurcat ițele, să reușești măcar să pui pe hîrtie directiile spre care să te îndrepți și, e normal. E degringoladă ! Totul se clatină și nu de alta, dar politic, se prăbușește “șandramaua”! Astăzi, după ce învocînd criza salariile au scăzut cu peste 25% iar pensiile s-au redus, cînd se cer din nou măriri, cînd spitalele au fost închise, cînd TVA-ul a ajuns la 24%, cînd se cheltuie atîția bani pe piscine și pe stadioane, cînd datoria românilor a depășit suta de miliarde de euro, cînd învățămîntul copiilor noștrii își schimbă regulile după ambițiile miniștrilor, cînd oamenii se împușcă-n plină stradă și cînd preferi să stai cu televizorul, dar și cu telefonul închis – eu cred că cel mai bun lucru pe care l-ar face cei de la putere ar fi să dovedească, în primul rînd ei, cum își iubesc țara, renunțînd necondiționat la putere. Aceasta ar fi adevărata dovadă a iubirii de țară !