George Padure – Blog Oficial
30Ian/120

Cu “simpatie”, pentru Mark Gitenstein.

 

Inainte de 1989 romanii aveau foarte mare incredere in “Vest”. Asa se spunea in acea perioada “Vest” sau “Occident”. Spre deosebire de “fratele” nostru URSS - tratat cu multa antipatie - existau chiar natiuni pentru care simpatia era oarba, peste 80% dintre conationali manifestindu-si sentimentele de incredere si apreciere profunda in state precum Franta, RFG sau SUA. Tin minte ca, la un studiu de piata facut imediat dupa Revolutie, Statele Unite erau pe primul loc la aceste capitole. Asa cum insa cu totii stim, increderea si simpatia unui popor fata de o alta natiune, are aceleasi caracteristici precum fata de un individ: este un sentiment ce se capata foarte greu, in timp si, se pierde foarte usor, total sau partial, functie de gesturile sau informatiile ce parvin in legatura cu acesta.

Dar cind citesc despre felul in care isi promoveaza interesele economice (apropo de Bechtel, F16, Proprietatea, etc.) sau despre ingerintele in politica de cadre a Romaniei, prin vocea cea mai reprezentativa a Statelor Unite in Romania, ambasadorul Mark Gitenstein - oare ce mai simt romanii ? Sau cind distinsul diplomat compara Romania cu Siria si, ne transmite cu optimism faptul ca, “este un semn al progresului faptul ca oamenii isi pot exercita dreptul de a avea  pareri diferite fara a se teme ca vor fi  impuscati” ?

Poate va face cineva, din nou un studiu de piata...

21Ian/120

Dincolo de aparente.

Am auzit multe comentarii Pro si Contra in legatura cu protestele de la Piata Universitatii. Unii spuneau ca “ne facem de ris”, altii ca acolo “sunt oameni manipulati”, altii ca “protestele nu vor duce la nimic”, altii ca “acolo sunt oameni de ultima speta”. Si inca multe
pareri, chiar mai multe decit despre fotbal. Mi se parea ca lumea inca NU stie ce vrea si ca multi sunt subiectivi. Mai mult, aveam impresia ca palavragim foarte mult, dar facem foarte putin. Mai ales atunci cind majoritatea ne intrebam "de ce nu ies romanii-n strada ?"

Curios (din fire), intr-una din seri am luat-o pe jos si am ajuns prin strada Edgar Quinet exact in sufletul protestatarilor. Am dorit sa nu fiu remarcat de nimeni, dar sa pot vedea cit mai mult, in special la ce fel de oameni sunt acolo. Mi-am pus o sapca cu urechi, astfel incit nici frate-miu nu cred ca m-ar fi remarcat. A fost pentru prima data dupa 1990 cind am vazut cum oameni pe care ii poti intilni prin biblioteci, prin primarii, prin parcuri, la teatru, la policlinica sau chiar in piata protestau. Oameni de calitate, unii chiar sot-sotie, tata-fiica si chiar de unul singur, au iesit impreuna pentru a protesta. Respect pentru ei ! A fost cu atit mai impresionant cu cit ponderea acestora in grupul de protestatari era majoritara. Urmau tinerii, ultrasii si oamenii mai amariti, stind cu totii in fata jandarmilor. Cinci categorii sociale diferite si bine definite in multimea  de la Piata Universitatii. Dincolo de aparente insa, ei aveau ceva in comun: traiau in Romania involuta a anului 2012 si strigau la unison “Jos Basescu !”. Bineinteles, jandarmii n-aveau voie.

5Ian/120

Cu Ion Cristoiu – Ultimul Cuvint 03.01.2012

Reteta secreta a capitalismului in Romania.

Am ramas dator telespectatorilor o completare. Era vorba de reteta secreta a capitalismului in Romania. Raspunsul meu a fost: cine fura mult, ajunge Rege, cine fura putin ajunge in puscarie.

Cineva m-a intrebat: si cine nu fura ? Raspunsul este simplu: trage targa pe uscat si nu reuseste sa se dezvolte. Asa a fost dupa '89 in Romania.
Link-ul emisiunii este mai jos.

http://inregistrari.b1.ro/view-03_Jan-2012-ultimul_cuvant-89.html